Istorie
Primele apariții:
Halterofilia occidentală s-a dezvoltat în Europa între 1880 și 1953, in competitii in care barbatii isi demonstrau forță unui public. Accentul nu se punea pe aspectul lor și aveau burte relativ mari și membre grase în comparație cu culturiștii de astăzi.
Culturismul s-a dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea, promovat în Anglia de Eugen Sandow, fiind ispirat de statui grecesti si romane, organizand "performanțe de afișare a mușchilor". Totuși participanții își afișau trupurile ca parte a demostrațiilor de forță sau a meciurilor de lupte.
Culturismul a devenit mai popular în anii 1950 și 1960 odată cu apariția campionilor de forță, gimnastică și popularizarea simultană a revistelor de culturism, principii de antrenament, nutriție, utilizarea proteinelor și a altor suplimente alimentare și posibilitatea de a participa la concursuri. Federația Internațională a Culturistilor (IFBB, fondată în 1946) este notabila prin organizarea concursului Mr. Olympia în 1965 și este acum considerată cea mai importantă competiție mondială de culturism.
În această perioadă sportul a fost popularizat de faima atleților precum Arnold Schwarzenegger (ce mai târziu a devenit actor), Mike Mentzer și Ronnie Coleman prin diverse competiții caștigate și executand exerciții cu greutați masive.
Tot aici s-au înregistrat și primele creșteri notabile de utilizare a drogurilor de îmbunătațire a performanței în culturism și în multe alte sporturi. Utilizarea mai semnificativă a început cu Arnold Schwarzenegger la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, deși nu a recunoscut niciodată că le folosește până mult timp după pensionare.
Datorita
acestora, culturiști precum Greg Kovacs au atins o masă și dimensiuni
nemaivăzute până acum, dar nu au avut succes la nivel profesionist.
Alții erau renumiți pentru dezvoltarea spectaculoasă a unei anumite
părți a corpului, cum ar fi Tom Platz sau Paul Demayo pentru mușchii
picioarelor.
Campionatul inaugural al IFBB (Federația Internațională de Culturism, cea mai mare federație actuală dedicată culturismului) din iunie 1991 a primit recenzii mixte. Fiind afectat indirect de un scandal al drogurilor de îmbunătațire a performanței, determinând organizația să impună o politică de testare a utilizarii drogurilor înainte de campionatul din 1992. Politica de testare a drogurilor a împiedicat calitatea campionatului, în timp ce încercările de a crește interesul prin angajarea diverselor personalitați nu a dat roade.
2010-prezent:
Suplimentele nou aparute, antrenamente științifice și social media (inclusiv influenceri ca Liver King) au schimbat modul de practicare a sportului. În același timp, problemele legate de abuzul de substanțe și decese prematuri (Dallas McCarver, Cedric McMillan) au stârnit dezbateri privind siguranța culturismului, studiile asupra sportivilor au constatat rate mai mari ale mortalității, în special în comparație cu alte rate specifice de mortalitate sportive. Riscurile citate au fost moartea subită cardiacă, precum și utilizarea medicamentelor de îmbunătățire a performanței și antrenamentul competitiv, cum ar fi schimbarea extremă în greutate și deshidratarea intenționată. Spre deosebire de alte sporturi profesioniste, IFBB Pro League, cea mai mare federație profesionistă de culturism din SUA, nu testează în general sportivii pentru steroizi sau alte medicamente care îmbunătățesc performanța și nu există un sindicat al sportivilor.
Culturistii spun că steroizii sunt ușor de obținut și sunt utilizați la scară largă de concurenți.